Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Obiective turistice

Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni

Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni a fost construită în anul 1825. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august).

Conform unei legende preluată de bătrânii locului din gura strămoșilor lor, în anul 1825 un grup de muncitori italieni care lucrau la exploatarea forestieră în zonă, au găsit un bulgăre mare de gheață care, în ciuda faptului că era luna august, nu se topea. Aceștia fiind uimiți de acest fenomem, dar și credincioși, au intuit că este o minune divină și au apelat la preotul romano-catolic din localitatea Florești. Acesta venind la fața locului, a săvârșit o slujbă în urma căreia gheața s-a topit iar ei au interpretat aceste întâmplări ca un semnn ceresc că acolo trebuie înălțată o biserică. Astfel a fost construită o mică biserică din lemn de 20 de metri pătrați (5x4m), plus un mic altar și i-au pus hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit la 15 august. Până în 1918 se slujea aici doar de hram, alternativ romano-catolicii și ortodocșii. Apoi a fost abandonată pentru o perioadă bună de timp, ajungând depozit de cânepă și în prag de demolare.

Înmulțindu-se locuitorii pe firul râului Someșul Rece unde este situată biserica, în anul 1957 a fost mărită cu 30 metri pătrați, adăugându-se 6m la lungimea ei, repunerea în seviciu a bisericii fiind dată de târnosirea acesteia în cultul ortodox de către episcopul ortodox de la Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului. Între anii 1986-1988, pr. paroh Danciu Gheorghe, a realizat lucrări majore la sfânta biserică ce au constat în pictura interioară, construirea unui nou altar, a bolții și a turlei, precum și a două abside laterale, suprafața totala utilă extinzâdu-se cu încă 52 metri pătrați, dintre credinciosi implicându-se profund material și fizic cântărețul bisericii Filip Iosif cu soția Ecaterina, precum reiese din Pisania de la acea vreme. Biserica a fost resfințită în luna iunie 1988 de către I.P.S. Părinte Arhiepiscop Teofil Herineanul. Se spune că la construirea altarului original s-au folosit șapte feluri de lemn: brad, mesteacăn, plop, ulm, stejar, fag și paltin. La noua construcție s-au folosit doar rășinoase: molid și brad.

Mănăstirea Muntele Rece

Mănăstirea cu hramul Înălțarea Domnului din satul Muntele Rece, ridicată în 1994, se află pe locul numit „La eroi”, aflat în cătunul Bordești. Mănăstirea s-a ivit din prinosul de cinstire a memoriei celor care s-au jertfit pentru eliberarea Transilvaniei în toamna anului 1944 în bătălia dată cu trupele germano-maghiare pe culmile dintre Someşul Rece şi Valea Ierii. Prin amplasarea ei într-o zonă înaltă, destul de izolată, a determinat includerea sa în traseele turiştilor.

Lăcașul de cult este o construcție din lemn pe fundație de beton. Planul cladării este structurat sub formă de cruce și prezintă 7 turle: cea mai mare se află deasupra naosului și este perforată de 4 ferestre, altele 2 se găsesc pe abside, una deasupra altarului și 3 pe pridvor. Turlele de pe pridvor au forma pătrată, celelalte, octogonală. Toate au cupolele acoperite cu tablă aşezată în solzi de pește.

Planul bisericii este următorul: pronaosul este luminat de cțte 2 ferestre, naosul este luminat de o singură fereastră, iar altarul de altele 2. Pridvorul închis primeşte lumina de la câte o fereastră la sud şi nord. În dreapta şi stânga, în pridvor, este câte o cămăruţă. Catapeteasma este din lemn sculptat, pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul din tablă zincată. Faţadele exterioare sunt căptuşite cu şindrilă (draniţă).

Împărăţia lui Zamolxe

Împărăţia lui Zamolxe, comuna Măguri-Răcătău, rezervație zoologică. Se întinde pe o suprafaţă de 514 ha, cuprinzând numeroase specii de animale: vulpe, pisică sălbatică, râs, lup, cerb căprior, găinuşă de alun, găinuşă si cocoş de mesteacăn, vidră, jder, bursuc, veveriţă, iar în apele Răcătăului (care traversează rezervaţia) se găseşte păstrăv indigen, al cărui pescuit este interzis.

Zona stâncoasă aflată în Valea Răcătăului are o legendă aparte, Acolo este un loc denumit „altar”, pe care localnicii mai vechi îl numesc „la scăriţă”. Sunt nişte stânci foarte mari, care, pozate dintr-un anumit unghi redau nişte profile de bărbaţi în piatră. Se spune că, dacă te duci acolo şi stai cu faţa la stânci şi te concentrezi foarte tare, îl invoci pe Zamolxe. Acesta urma să îndeplinească dorinţele oamenilor.

Legenda spune că în acest loc, în Defileul Răcătăului, s-ar fi ascuns Zamolxis vreme de șapte zile, de întreaga suflare omenească. Acolo este un loc denumit „altar”, localnicii mai vechi îi spun „la scăriţă”. Sunt nişte stânci foarte mari, care privite dintr-un anumit unghi, redau profile de bărbaţi în piatră. Se spunea că, dacă te duci acolo şi stai cu faţa la stânci şi te concentrezi foarte tare, îl invoci pe Zamolxis, iar acest zeu îndeplinește dorințele pe care le avem în acele momente.

Turbăria de la Căpăţâna

Turbăria de la Căpăţâna, cu valoare botanică, pusă sub protecţie în anul 1969, este situată pe creasta principală a masivului Gilău-Muntele Mare, între vârfurile Căpăţâna şi Balomireasa, la altitudinea de 1600 m.

Turbăria face parte din rezervația naturală, Molhașurile Căpățânii. Molhaşurile Căpăţânii sunt tinoave ce adăpostesc specii rare de plante. Pentru ocrotirea acestor valori, în zonă, sunt interzise orice activităţi de construcţii, exploatare sau alte modificări ale situaţiei actuale.

Accesul din staţiunea Băişoara se face în circa 6 ore de mers, pe traseul marcat cu bandă roşie ce duce la Ursoaia, iar cu autovehicule se poate ajunge în apropiere urcând din Răcătău pe drumul de pe pe valea Someşului Rece, apoi până la capătul drumului forestier de pe pârâul Zboru. Drumuri forestiere leagă zona şi de bazinul văii Ierii şi de cel al Răcătăului. Dinspre sud, dinspre valea Arieşului, se poate veni pe drumul forestier ce trece din Bistra peste munte, pe la Steaua, în bazinul Someşului, sau pe jos, pe valea Bistricioarei sau pe culmile ce urcă în muntele Balomireasa.

Cheile Dumitresei

Cheile Dumitresei este o zonă peisagistică protejată din 1994. Accesul se poate face din defileul Someșului Rece, întorcându-ne pe drumul forestier sau pe vale până la colibele La Popi și Dumitreasa unde se află marcajul bandă galbenă.

Această formă de relief este rezultatul săpăturilor pârâului Dumitreasa, a cărui apă a format sectorul de chei cu un aspect foarte sălbatic datorită vegetației abundente, unde pot fi identificate plante precum urzicile și brusturii.

Pentru iubitorii de drumeții, această zonă este ideală. O potecă îngustă facilitează urcușul pe unul dintre versanți, iar de aici se deschide o panoramă chiar deasupra cursului părăului. Se pot observa și câteva cascade de mici dimensiuni care completează tabloul natural. De asemenea există și un traseu marcat de-a lungul firului apei. Plecarea se poate face din defileul Someșului Rece, iar drumul forestier duce până la cabanele Dumitreasa și la Popi.

Defileul Someşului Rece

În partea de Sud-Vest a Clujului, un drum îngust din inima munților ne conduce înspre minunățiile comunei Măguri Răcătău, mai exact înspre Defileul Someșul Rece. Trecând prin aceste zone nu știi ce este mai important, destinația sau călătoria în sine, deoarece peisajul de munte, natura și întregul drum ajung să te fascineze, indiferent de anotimp.

Pornim de la Cluj înspre Gilău, Someșu Rece și mai apoi Comuna Măguri Răcătău pe drumul județean 107T. Pentru o plimbare în adevăratul sens al cuvântului, putem parca mașina și să luăm la picior acel drum cu destinația Barajul Someșul Rece. După cum menționam mai sus, peisajul este perfect în orice anotimp, iar călătoria în sine este cea de care trebuie să ne bucurăm cu adevărat, fie că ajungem sau nu la baraj.

Luând la pas și într-un ritm domol, traseul dus-întors poate fi parcurs în 4-5 ore, însă vă putem garanta că merită fiecare minut petrecut în aerul de munte al comunei Măguri Răcătău. Din zilele de vară, pe drumul care duce înspre Defileu, nu lipsește mirosul de fân, căluții lăsați liberi prin sat sau sătenii care sunt încântați să fie întrebați despre minunățiile locului.

Între Gura Negruței și locul La Luncuța, râul Someșul Rece formează un defileu adânc și sălbatic, străbătut de un drum forestier, la capătul superior al acestuia aflându-se barajul Someşul Rece.

Pe versanții stâncoși putem întâlni fie copaci, parcă crescuți pentru a sfida natura, fie trasee scurte de alpinism. Defileul Someșul Rece este una dintre cele mai protejate zone ale județului Cluj și datorită acestui fapt, animalele sălbatice nu sunt o raritate prin aceste păduri de brazi și molizi. Și cum detaliile fac mereu diferența, cu puțină atenție putem observa cum unii copaci au prins niște forme ciudate, din cauza vântului și a temperaturilor scăzute din acele zone. Aceștia au învățat să se adapteze în cele mai vitrege condiții, lupta pentru supraviețuire fiind un mod de viață prin aceste locuri.

Pe durata verii verdele de diferite intensități ne fură privirea, însă atunci când vine ninsoarea și temperaturile scad, acest loc se transformă într-un peisaj de iarna feeric.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, această zonă era considerată una de importanță strategică, la fel ca și restul munților din zona Clujului unde erau pregătite diferite ascunzători dar și locuri de atac extrem de strategic amplasate. Încă din acele vremuri, a rămas un drum pietruit cunoscut sub numele de „drumul lui Antonescu”, care face legătura dintre Măguri Răcătău și Valea Ierii. În zilele noastre, pe timp de pace, acest drum și-a pierdut importanța militară, fiind străbătut doar de turiști sau utilizat în competiții sportive.

Defileul Răcătăului

Munții ne oferă mereu cele mai spectaculoase peisaje, iar dacă în unele defilee din județul Cluj turiștii ajung ușor, Defileul Răcătăului este deschis doar pentru persoanele cu adevarat dornice de o aventură într-un loc în care timpul s-a oprit de ceva vreme.

Valea Răcătăului, cea care desparte comuna Măguri Răcătău de comuna Mărișel, este autoarea unuia dintre cele mai adânci defilee din Munții Apuseni. Datorită acestei văi a apărut „Împărăția lui Zamolxe” sau „Tărâmul lui Zamolxe” cum îl numesc moții.

Pentru ca să înțelegem legendele care se leagă de aceste meleaguri, trebuie să menționăm faptul că strămoșii noștri, geto-dacii, aveau un zeu suprem numit Zamolxe sau Zamolxis. Desigur, de acest nume se leagă diverse povestioare, dar cel mai important lucru este faptul că, Zamolxis era un preot foarte erudit pe care dacii îl venerau și pe care îl considerau ca fiind un mare zeu. Zamolxis, considerat divinitatea supremă a dacilor, a fost unul dintre personajele fabuloase ale Antichității.

Legenda spune că în acest loc, în Defileul Răcătăului, s-ar fi ascuns Zamolxis vreme de șapte zile, de întreaga suflare omenească. Acolo este un loc denumit „altar”, localnicii mai vechi îi spun „la scăriţă”. Sunt nişte stânci foarte mari, care privite dintr-un anumit unghi, redau profile de bărbaţi în piatră. Se spunea că, dacă te duci acolo şi stai cu faţa la stânci şi te concentrezi foarte tare, îl invoci pe Zamolxis, iar acest zeu îndeplinește dorințele pe care le avem în acele momente.

Defileul este fără umă de drumuri sau de poteci, turiștii fiind nevoiți să meargă din piatră în piatră, uneori chiar prin apă.

Zona inferioară a defileului este cea mai deosebită, datorită pereţilor de stâncă și a vegetației luxuriante, Defileul Răcătăului a devenit habitatul ideal pentru urșii bruni. Probabilitatea ca în plimbările noastre să întâlnim aceste animale este una extrem de mare, deoarece rezervația de urși este una foarte extinsă.

Stânca măreață care domină întreaga zonă se numeste Țâcla Gabrii și este cel mai spectaculos loc de unde pot fi admirate, deopotrivă, satele Mărișel și Măguri. Cărările înguste, șerpuite printre brazi și bolovani ne conduc înspre inima acestor stânci cu forme rare.

Liniștea, sălbăticia și pădurile falnice care domină Defileul Răcătăului sunt oaza de liniște la 2 ore distanță de Cluj. Minunățiile Munților Apuseni sunt celebre pentru particularitatea lor, iar orice colț merită luat la pas și descoperit.

Ultima actualizare: 10:36 | 24.05.2024

Sari la conținut