Aproape de Cluj-Napoca, dar totuşi departe de agitaţia oraşului, de poluarea şi stresul din viaţa cotidiană, se află comuna Măguri Răcătău. O zonă superbă, în Munţii Gilău, unde peisajul nu conteneşte să uimească turiştii pasionaţi de munte. Măguri Răcătău este o comună cu o tradiţie etno-folclorică deosebită, în care rezervaţiile naturale protejate sunt respectate, iar traseele turistice încântă turiştii de toate vârstele.
Prima atestare a comunei datează din anul 1724, aşezarea fiind cunoscută sub numele de Măgura Alpestris. Istoria a consemnat rolul locuitorilor din zonă în răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi în oştile lui Avram Iancu în luptele duse în timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 în Munţii Apuseni. Astăzi, locuitorii din Măguri Răcătău se mândresc cu rolul lor în istorie şi păstrează tradiţia porturilor populare specifice „moţilor”.
Comuna Măguri Răcătău (în maghiară Szamosfö), având în componența sa trei sate: Măguri Răcătău (centru de comună), Măguri și Muntele Rece. Cu o suprafață de 287 km2 fiind cea mai întinsă comună din România. Comuna este situată în partea de sud-vest a județului Cluj, în partea de est a Munțiilor Apuseni, în masivul Gilău, pe cursul superior al văilor Someșul Rece și Răcătău. Cele trei sate din componența comunei sunt situate la altitudini cuprinse între 650 și 1400 metri, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Chicera Comorii (1475 metri). Această diferență de altitudine este determinată de caracteristica reliefului din Masivul Gilăului, care surprinde prin existența platourilor extinse la altitudini mari (Măguri, Mărișel) și văile abrupte ce mărginesc aceste platouri. Este mărginită la nord de Masivul Vlădeasa, iar la sud de Masivul Muntele Mare, învecinându-se cu următoarele comune: Valea Ierii la sud-est, Săvădisla la est, Gilău la nord-est, Mărișel la nord, Beliș la vest, Bistra și Lupșa la sud, ultimele două fiind situate în județul Alba. Comuna este așezată la distanțe aproximativ egale de orașele mari: 51 km față de Cluj-Napoca, 40 km față de Huedin și 40 km până la Câmpeni.
Cele trei sate componente s-au dezvoltat în funcție de cadrul natural, astfel centrul de comună Măguri Răcătău este situat la cea mai joasă altitudine dintre cele trei. Vatra satului este situată pe valea Someșului Rece, la 650m altitudine, la baza versanților și având o formă liniară cu o structură compactă. Cătunele și ”crângurile” risipite pe versanții învecinați, situate la altitudini cuprinse între 600 și 1200 de metri aparțin tot satului. Măguri Răcătău a devenit reședință de comună în anul 1956, până atunci fiind doar un cătun aparținând satului Măguri.
Satul Măguri, fostul centru de comună până în 1956, este situat pe un platou la altitudinea de 1200-1400 metri, dispus liniar pe o lungime de 10 km, de-a lungul drumului comunal ce străbate cumpăna de ape.
Satul Muntele Rece este alcătuit din cătune și grupuri de gospodării risipite pe versanții tributari a văii Râșca Mare, pe o arie extinsă de peste 1.000 ha. Nota specifică a reliefului montan în care sunt dispersate vetrele satelor este dată de energia de relief mare 500 – 550 metri, fapt ce creează imaginea unui amfiteatru natural intens umanizat.
